CALITATE PENTRU PORUMBEII TAI

Produse de calitate care sa ajute porumbeii sa zboare mai repede, sa fie mai sanatosi, mai puternici.

Vezi produsele
ROHNFRIED BELGICA DE WEERD RopaVet PRONAFIT NATURAL DHP CULTURA CEST PHARMA DeReiger POLMARK ACCESORII VANROBAEYS KAUCABAM 
ROHNFRIEDBELGICA DE WEERDRopaVetPRONAFITDHP CULTURACEST PHARMADeReigerPOLMARK ACCESORIIVANROBAEYSKAUCABAM

tratamente de iarna           Ponturi si sugestii la tel. 0753.470.641           Ponturi si sugestii la tel. 0753.470.641

BLOG > Boli si tratamente

TRICOMONOZA – PREVENTIE, CONTROL SI TRATAMENT



TRICOMONOZA – PREVENȚIE, CONTROL ȘI TRATAMENT

Natura bolii

Tricomonoza este cauzată de protozorul Trichomonas columbae. Este un organism unicelular care trăiește în tractul digestiv al porumbeilor, în special în gât și gușă. Microbul este sensibil la mediul exterior, supraviețuind doar câteva minute în afara corpului porumbelului. Asta ajută la controlul bolii și înseamnă că pasărea nu se poate infecta din crescătorie sau mediul înconjurător cum se întămplă în cazul altor boli (viermi sau paratifoză). Organismul tricomonad necesită contact între păsări pentru a se răspândi de la o pasăre la alta, de obicei fiind transmis prin salivă sau lapte de gușă. Saliva contaminează mâncarea și apa. Când porumbelul bea, microorganismul se eliberează prin cioc și, când un alt porumbel vine să bea apă ingerează și organismul tricomonad. Când un porumbel caută prin mâncare, fiecare boabă pe care o atinge este infectată cu acest microrganism care apoi se transmite automat la următorul porumbel. Boala se mai transmite prin atingerea ciocurilor cu un porumbel infectat sau când părinții iși hrănesc puii.

Controlul tricomonozei în timpul sezonului de reproducere

O medicație corectă este vitală în timpul perioadei de împerechere, doar așa nivelul de imunitate al puiului înțărcat este cât se poate de ridicat. Deoarece severitatea bolii variază de la o crescătorie la alta, nu există un program de tratament standard. Nu există un medicament care doar prin natura lui să elimine tricomonoza dintr-o crescătorie. Medicația trebuie folosită corect astfel încât pasărea să dezvolte o imunitate naturală puternică împotriva bolii. Această imunitate naturală este cea care, pe termen lung, protejează porumbeii impotriva bolilor.


De ce apare tricomonoza în timpul sezonului de reproducere?


De fiecare dată când porumbelul își hrănește puii, acesta le transmite o parte din tricomonadele ce se află în organismul lui. Astfel, puii sunt expuși controlat și gradual la acest microorganism, ceea ce perimte sistemului lor imunitar să dezvolte o protective naturală împotriva bolii. Boala se instalează la pui atunci când porumbelul elimină prea multe tricomonade într-o perioadă scurtă de timp.

O eliberare mare de tricomonade se poate întâmpla dacă: 
• lotul de reproducție este stresat – orice motiv de stres va duce la o rată mai ridicată a transmiterii de trichomonade și include printre altele o crescătorie greșit gândită, obiceiuri greșite, hrănire incorectă sau alte boli
 imunitatea naturală a lotului de reproducție nu e destul de ridicată – păsările din lotul de reproducție pot elibera un număr mai mare în momentul împerecherii dacă propria imunitate față de patogenul din crescătorie nu este încă bine dezvoltată. Asta se întâmplă dacă în lot au fost introduse păsări noi, putrătoare de tulpini diferite de tricomonade, în timpul perioadei de repaos. Toate păsările dezvoltă un anumit grad de imunitate față de tulpina de tricomonad rezidentă în crescătorie. Când păsări din diferite crescătorii se amestecă, ele fac schimb de tulpini. În timpul perioadei de repaos, păsările mature de reproducție nu sunt stresate și nu sunt afectate de introducerea de păsări noi în crescătorie, și astfel, de tulpini noi de tricomonad. Nu năpârlesc, nu se reproduc, au destulă mâncare, iar boala nu se instalează. Totuși, cand se împerechează, dacă imunitatea lor naturală nu e destul de puternică la noile tulpini, stresul hrănirii le face să cedeze și să elibereze un număr mare de tricomonade. În același fel, și păsările noi introduse trebuie să dezvolte imunitate față de tulpina rezidentă în crescătorie. De aceea tricomonoza reprezintă o problemă în crescătoriile unde sunt introduse păsări din diferite crescătorii. Pe măsură ce trece timpul, și tot mai puține păsări noi sunt introduse, iar riscul de a apărea o tulpină nouă de tricomonad sunt tot mai mici. Imunitatea crescătoriei este puternică astfel că riscul de a se instala boala este redus.


Mulți crescători sunt frustrați atunci când boala apare în crescătoria lor unde se oferă îngrijire bună și spatiul este amenajat corespunzător. Cu siguranță, gândirea lor este una corectă, deoarece într-o crescătorie curată, îngrijită, e puțin probabil ca păsările să elibereze un număr mare de tricomonade. Totuși, unele tulpini sunt atât de active, încât probleme pot apărea indiferet de cât de bine sunt îngrijite păsările.



Cum să controlezi un focar de tricomonoză în timpul perioadei de reproducție

Atunci când apare tricomonoza în timpul sezonului de împerechere avem următoarele două abordări:
1. Tratăm puii bonavi – în crescătoriile cu probleme de tricomonoză, toți puii ar trebui verificați zilnic. Dacă un pui este observant ca fiind bolnav, poate fi tratat cu success iar apoi chiar să devină campion. Pot fi folosite medicamente pe bază de carnidazol. E indicat ca acest tratament să fie aplicat atât puiului cât și părinților. Dacă puiul bolnav răspunde greu la tratament e mai bine să fie eliminat. Perechile care scot pui cu tricomonoză e mai bine să fie împerecheate cu păsări diferite, mai multe ori la rînd.


În același timp, este important:
2. Scăderea numărului de tricomonadee – asta se realizează prin verificarea numărului de tricomonade pe care păsările de prăsilă le eliberează. Prin administrarea periodică de ronidazol timp de 2 zile consecutive. Frecvența depinde de numărul de incidente cu tricomonoză, dar în general e indicat la 1-3 săptămâni. Tratamentul trebuie să fie eficient astfel încât să se limiteze numărul puilor care dezvoltă boala dar în același timp să se evite supradozarea iar noii pui să beneficieze de o anumită expunere la microorganism. Trebuie găsit un echilibru între aceste două extreme.


Lucrul important de amintit este că tricomonoza nu poate fi controlată doar din medicație. Ceea ce protejează porumbelul pe termen lung este un sistem imunitar puternic. Medicația trebuie folosită în așa fel încât să mențină pasărea sănătoasă dar să nu interfereze cu dezvoltarea sistemul ei imunitar.
 

 

Programe preventive pentru sezonul de împerechere

În lotul de prăsilă care a dezvoltat tricomonoza și sezonul trecut

Tratează lotul de prăsilă timp de 5-7 zile înainte să le împerechezi, iar după împerechere tratament timp de 2 zile la fiecare 1-3 săptămâni. Frecvența tratamentului depinde de severitatea problemei. E bine ca aceste doua zile să coincidă cu perioada în care puii eclozează deoarece atunci sunt eliberate cele mai multe tricomonade. Dacă tricomonoza persista să fie o problemă la unele perechi, încearcă să tratezi doar acele perechi. De asemenea ajută și despărțirea perechii și reîmperecherea cu alte păsări.

Păsărilor de prăsilă li se poate face examen de gușă înainte de împerechere pentru a identifica exemplarele purtătoare de tricomonade în număr prea mare. Aceste păsări vor elibera în mod excesiv tricomonade după împerechere și vor transmite puilor, prin bagajul genetic, predispoziția către tricomonoză. Pe termen lung, e mai bine să eliminați aceste păsări, o dată identificate. Unele din aceste păsări pot fi chiar campioni și atunci e o mare provocare pentru crescător: să reproducă păsări rezistente la boală care să devină campioni.



În lotul de prăsilă care nu a dezvoltat tricomonoză sezonul trecut

Nu e necesar niciun tratament. Dacă nu a fost o problemă cu tricomonoza în lotul de prăsilă de anul trecut, e bine să nu fie administrat niciun tratament. Orice medicație va face perechea să nu mai elibereze treicomonade și astfel puiul nu va mai fi expus microorganismului și nu va mai dezvolta imunitate. Asta va genera la pui o imunitate naturală slabă și îl va face vulnerabil la boală după perioada de înțărcare.

În lotul de prăsilă care nu a dezvoltat tricomonoză sezonul trecut dar în care au fost introduse păsări noi de prăsilă 

După cum a fost menționat mai devreme, toate păsările poartă în organismul lor tulpina de tricomonade care e rezidentă în acea crescătorie și față de care au dezvoltată o imunitate puternică. O pasăre de prăsilă nou introdusă aduce cu ea tulpina care era rezidentă în crescătoria de unde provine. Această tulpină nouă de tricomonad poate să nu mai fi fost întâlnită de păsările din crescătoria ta, iar același lucru să fie valabil pentru păsările nou introduse. Ambele loturi de păsări trebuie ca, în timp, prin expunere, să dezvolte imunitate față de tulpinile noi ale fiecărui lot. Dacă asimilarea se face în perioada de repos, cand păsările nu sunt stresate, au destulă mâncare, nicio boala clinică nu va fi observată. Dar stresul creșterii puilor va face ca orice imuniate dezvoltată să fie supusă testului. Dacă imunitatea nu este puternică în momentul reproducției, un număr mare de tricomonade va fi eliberat iar noii pui pot dezvolta tricomonoză. Din acest motiv noile păsări, în special dacă sunt introduse înainte de împerechere, ar trebui să fie împerecheate în compartimente individuale iar puii monitorizați. Dacă puii din compartimentul individual încep să dezvolte tricomonoză ar trebui aplicat planul discutat la secțiunea ”Cum să controlezi un focar de tricomonoză în timpul perioadei de reproducție”


Control la înțărcare

În crescătoriile care au probleme cu tricomonoza toți puii pot fi tratați cu medicamente cu ronidazol timp de 2-3 zile la înțărcare. Pe termen lung, doar puii care dezvoltă tricomonoza ar trebui tratați pentru a nu afecta dezvoltarea naturală a imunității. Păsările afectate ar trebui separate și tratate timp de 1-3 zile cu medicamente pe bază de carnidazol. Grupul de pui trebuie tratat doar dacă mai mult de 10% dintre pui dau semne de tricomonoză. În această situație cel mai bine este să vă adresați unui medic veterinar.

 


Control în timpul sezonului de concurs

Dacă tricomonoza a fost o problemă în timpul sezonului de reproducție, înseamnă că păsările au tenzința să dezvolte tricomonoză ca răspuns la stres și asta va fi o problemă și în timpul sezonului de concursuri. Stresul concursurilor va pune orice sistem inunitar la test. În funcție de gradul de stres, nivelul tricomonadelor crește și scade. Când nivelul este ridicat porumbelul poate dezvolta și infecții secundare, în special infecții respiratorii, ceea ce va duce la compromiterea performanței în concursuri. De asemenea, se mai produce o toxină care va face ca pasărea să nu se simtă bine. Păsările cu nivel de tricomonade ridicat se spune că au ”tricomonoză umedă”. Semnele de boală sunt subtile și variate. Semnele tipice care alertează orice crescător sunt:

 

1. Postura 'Pinguin' – asociată cu stomac glandular și dureri în gușă. Păsările se sprijină pe coadă și înghit. Se observă mai ales după ce păsările mănâncă și beau.


2. Pene uscate– datorită efectelor bolii.

3. Senzație de ”plumb”– păsările afectate se simt greoaie în mână.

4. Excremente umede – inflamația din tractul digestiv produce sete, porumbelul bea multă apă și produce multă urină. Se va putea observa o margine clară și apoasă în jurul excrementelor.


5. Excremente verzi – datorită iritației tractului digestiv iar la unele păsări scade pofta de mâncare


6. Inflamație în gât – amigdalită și mucus de culoare transparent spre gri

 

7. Repercursiuni în funcționarea normală a gușei – golire întârziată a gușei porumbelului și câteodată și vărsături

8. Consum mărit de mâncare per lot

9. Tricomonoză uscată galbenă – la porumbeii de orice vârstă, asta înseamnă că multe alte exemplare au un nivel ridicat de tricomonade care încă n-au trecut pragul pentru a forma material galben

 

10. Semne indirecte- ezitarea de a zbura, apatie, probleme respiratorii ce răspund greu la tratamente sau reapar.

Totuși, un diagnostic precis se poate da numai după o analiză microscopică din gușă. La fel de bine se pot analiza microscopic și excrementele.

 

Crescătoriile sunt împărțite în 1 sau 2 grupe pentru a controla mai bine tricomonoza:

1. Crescătorii fără tulpină rezidentă de tricomonoză.
O data cu răspândirea rapidă a tulpinilor de tricomonoză umedă în sportul columbofil începând cu 1990 nu multe crescătorii se încadrează în această categorie. În aceste crescătorii tricomonoza nu reprezintă o problemă, iar testele din gușă vor fo tot timpul negative. Efortul îl reprezintă încercarea de a evita aducerea de astfel de tulpini odată cu întoarcerea porumbeilor din concursuri. La concursurile în care păsărilor li se oferă apă de băut, la întoarcere vor primi medicație împotriva tricomonozei.

 


2. Crescătorii cu tulpină rezidentă de tricomonoză.
În aceste crescătorii tricomonoza poate fi o problemă în sezonul de împerechere. Aici focusul nu este pe păsările care se întorc din concursuri, deoarece tulpina se află deja în crescătorie, ci pe păstrarea unui număr cât mai jos de tricomonade astfel încât să nu afecteze forma de zbor a porumbeilor. Asta se obține administrând timp de 2 zile tratament specific. Durata și frecvența fiecărui tratament este variabil de la o crescătorie la alta. Totuși, în majoritatea crescătoriilor, o frecvență de tratament de 1-2 zile la fiecare 1-3 săptămâni va menține scăzut nivelul tricomonadelor. În absența unor teste, un tratament de 2 zile la fiecare 3 săptămâni este indicat. Acesta este administrat de obicei luni și joi. Este de preferat o testare a numărului de tricomonade înainte de tratament. Zilele în care apar eliberări mari de tricomonade în urma controlului va da ritmul pentru un tratament preventiv ulterior, pentru a reuși menținut un nivel cât mai scăzut al tricomonadelor. În general, pe măsură ce păsările devin mature, condiția lor fizică și imunitatea cresc.

 


Alte locuri cu tricomonoză

Cele mai multe leziuni se găsesc în gâtul porumbelului și sunt de cele mai multe ori asociate cu amigdalele. Totuși, tricomonoza poate afecta o multitudine de alte locuri.

 

Tricomonoza ombilicală

Dacă laptele de porumbel se varsă în cuibar și contaminează ombilicul încă nevindecat al puiului, poate duce la dezvoltarea unui nodul de tricomonoză la nivelul ombilicului. Tratați puiul cu doza corectă zilnic (de obicei 1-4 zile). Antisepticele (Betadina) se poate aplica pe zona ombilicală zilnic până aceasta se vindecă. După câteva zile nodulul poate fi îndepărtat. Observată din timp, boala poate fi ușor tratată și porumbelul să nu-și piardă din valoare. De obicei această situație apare atunci când condițiile din cuib sunt precare și zona ombilicală se vindecă greu iar părinții eliberează un număr ridicat de tricomonade. Un plan de tratament ar putea fi următorul:

- tratați puii și ambii părinți.

- tamponați zona ombilicală zilnic cu Betadină

- curățați cuibarul

- tratați părinții împotriva tricomonozei când cuibarul este umed

- îmbunătățiți condițiile din cuib

 

Tricomonoză internă în gușă și stomac

La porumbeii cu
tricomonoză internă, cel puțin 90% prezință noduli interni de tricomonoză localizați la baza gușii sau la nivelul stomacului glandular (proventricul). Pe măsură ce noduluii se dezvoltă, aceștia strivesc trahea porumbelului, îngreunând respirația și blocând descărcarea gușii. Asta interferează cu procesul de golire a gușii ducând la infecție bacterială iar apoi la deshidratarea și înfometarea porumbelului. Din păcate, în momentul în care se observă aceste simptome, boala este deja instalată și șansele sunt slabe ca porumbelul să răspundă la tratament. Intervine moartea, nodulii crescând prin peretele stomacal și conținutul stomacului se varsă în piept. În paralel, nodulii pot afecta inima sau vase mari de sânge cauzând o hemoragie puternică. Păsările astfel afectate sunt găsite moarte pe podea, cu sândele ieșind pe cioc. Puteți încerca următorul tratament pentru păsările considerate valoroase:

 Goliți manual gușa
 Puneți electroliți în apă
 Tratați porumbelul cu 3 picături Baytril de două ori pe zi
  Tratați porumbelul cu 1 tabletă cu Carnidazol sau Ronidazol o data pe zi
 Separați porumbelul afectat de restul lotului


Tricomonoza cloacală

Cloaca reprezintă fundul porumbelului. În peretele cloacăi există o glandă care se numește Bursa lui Fabricius. Această glandă e parte importantă a sistemului imunitar al puiului. Dacă laptele de gușă care conține tricomonade infectează cuibul, atunci puiul poate dezvolta noduli tricomonazi în cloacă. Păsările afectate pot fi observate ca fiind tăcute iar dezvoltarea lor ușor întârziată, comparat cu alți pui sănătoși. La examinare, se poate simți sub piele un nodul ferm deasupra cloacăi. Sunt cazuri când acești noduli sunt aparenți doar după înțărcare. Porumbeii bolnavi ar trebui tratați zilnic timp de 3-4 zile timp în care moduli sunt deja localizați și pot fi simțiți la o atingere fermă.


Noduli specifici la nivelul gâtului sau gușii

Dacă nodulii sunt localizați în gât, aceștia pot fi observați vizual sau dacă sunt în peretele gușii aceștia pot fi simțiți ca niște noduli fermi, mobili cu diametru între 0.5-4 cm. Păsările afectate trebuie tratate zilnic, de obicei 1-4 zile. Leziunile din gât pot fi îndepărtate cu un bețișor cu bumbac. Ocazional e necesară îndepărtarea chirurgicală. Încercările de îndepărtare premature pot duce la sângerare excesivă.

Tricomonoza internă

Tricomonoza poate infecta porțiuni interne asociate cu tractul digestiv, în special ductul biliar care drenează bila dinspre ficat către intestine. Păsările cu noduli interni de tricomonoză de obicei nu arată semne specifici de boală, printre acestea fiind scăderea în greutate, letargie, lipsa poftei de mâncare și diaree verzuie. Diagnosticul final se pune de obicei la autopsie.



Tricomonoza sinusurilor

Sunt situații când tricomonoza invadează sinusurile prin deschizătura din cerul gurii unde se formează un nodul. Pasărea prezintă o umflătură fermă de-a lungul frunții. Medicația este dată timp de 4-5 zile pentru a stopa infecția. Printr-o incizie prin cel mai proeminent punct al nodulului acesta se poate extrage. După ce este extras trebuie continuat tratamentul pentru tricomonoză. Vindecarea este rapidă și fără alte probleme.

 

Alte părți ale corpului

Este important să nu se confunde infecțiile din alte părți ale corpului cu tricomonoza. Tricomonadele infectează tractul digestiv și structurile asociate. Porumbeii sunt destul de restricționați în lupta cu infecția. Celulele lor albe sunt lipsite de multe enzime (lizozomi) care se găsesc la mamifere și astfel nu produc puroi. Din acest motiv, indiferent de localizarea infecției, aceasta arată ca o infecție cu tricomonoză. Infecțiile bacteriene (dar nu numai) ale pielii, ochilor sau picioarelor sunt de multe ori confundate cu tricomonoză.


Medicație disponibilă

Sunt patru medicamente în uz:

 

1.     Dimetradazole – acesta a fost primul nitro-imidazol disponibil pentru tratarea bolii disponibil pentru dizolvarea în apa de băut și încă are efect. Totuși există zone unde folosirea excesivă a dus la rezistență la tratament, de aceea se recomandă folosirea cu prudență. Supradozarea duce la simptome ca: pierdera echilibrului, a coordonării, și în cazul unor doze foarte mari duce la moarte. Totodată, interferează cu producerea spermei și ca atare se va folisi mai rar la reproducție. Pentru pui, reproducție și perioada de vară când este cald și se bea multă apă se recomandă o doză micșorata de dimitridazol.

 



2. Carnadazole – datorită prețului ridicat se găsește doar sub formă de tablete. Este sigur din punct de vedere al rezistenței și foarte util în tratamentul individual. Doza este de 10 mg/porumbel/zi.


3. Metronidazole - este disponibil atît ca pudră solubilă cât și ca tablete. Este ieftin și rentabil economic.
4. Ronidazole – este cea mai folosită substanță activ din lume împotriva tricomonozei. În general se folosește în concentrație de 10% în medicamente, caz în care doza este de 5 grame/2 litri de apă. Este un bun medicament pentru porumbeii de reproducție, pui și concurs. În anumite țări nu este permisă utilizarea lui pentru că autoritățile consideră că poate duce la crearea rezistenței la produs.
Orice tratament ați administra, este bine să rotiți între două medicamente pentru a evita rezistență din partea tulpinei de tricomonad. Momentan, medicamentele pe bază de ronidazol sunt folosite ca tratament principal datorită eficacității și deoarece sunt considerate destul de sigure.

 

- traducere și adaptare M.M.

 

 Produse asociate

Nu sunt produse asociate articolului!
 Ultimele articole
Importanța probioticelor în administrarea tratamentelor la porumbei
scris in Boli si tratamente | 17.11.2017 15:33:13
BOLI - TRATAMENTE DE IARNA
scris in Boli si tratamente | 16.11.2017 11:16:47
TRATAMENTE DE IARNA
scris in Programe | 16.11.2017 11:16:47
Program CEST Pharma
scris in Programe | 11.09.2017 18:58:42
Interviu Olteanu Cosmin
scris in Campioni | 11.09.2017 18:49:23
Interviu Denis & Roland Faber
scris in Campioni | 22.08.2017 09:35:44
Interviu Andrei Bondar
scris in Campioni | 22.08.2017 08:44:40
SG Hendriks - Locul 2 AS National Mare demifond
scris in ARTICOLE COLUMBOFILE | 09.08.2017 14:31:06
Eddy si Marten Leutenez - recorduri cu porumbei
scris in ARTICOLE COLUMBOFILE | 03.08.2017 14:51:04
ROTOSAL- un excelent recuperator
scris in Recuperare dupa concurs | 21.06.2017 12:01:39
Termeni si Conditii | Politica de confidentialitate | Contact | Copyright © Columbovet.ro 2015 - 2017. Design by Dojo