Steven van Breemen scrie in cartea sa Drumul spre succes: Imperecherea, reproducerea si selectia, despre formele diferite de consangvinizare.
“Cand am luat decizia de a pastra pachetul genetic al lui “Het Boerke”, unul dintre cei doi porumbei de baza, pentur viitor, prin intermediul consangvinizarii, l-am imperecheat cu cea mai buna fiica a lui, “Het Boerinneke”. Aceasta pereche a produs doua femele rosii care erau foarte diferite una de cealalta. Una era dura, puternica, incapatanata, ava muschi fantastici si ochi frumosi, gri. Cealalta era exact opusul: mica, ii lipsea vitalitatea si ochii ii erau spalaciti. Cum era posibil asa ceva?
In principiu, fiecare pasare tanara mosteneste jumatate din cromozomii de la fiecare parinte. Motivul pentru diferentele dintre cele doua surori rezultate din “Het Boerke” sta in maniera in care genele s-au separat cand s-au despartit cromozomii. Intr-o pereche, masculul, tatal, precum si femela, mama, aduc cu ei pachetul lor total de cromozomi. Cand cromozomii se despart, ei poarta jumatate din genele fiecarui parinte si puiul primeste jumatate din genele sale de la tata si jumatate de la mama. Intrebarea interesanta este: dupa ce cromozomii se despart, pe care jumatate o poarta? Ce jumatate o primeste puiul de la fiecare parinte? Aceste doua intrebari explica de ce sunt diferente asa de mari intre frati si surori. In exemplul nostru, un pui (cel slab) a primit mai mult material genetic identic in cromozomi, decat a primit celalalt. Acest lucru se poate intampla destul de usor in cazul consangvinizarii.
Acum stiti mai multe despre cum si de ce exista posibilitatea sa fie diferente atat de mari intre frati si surori. Cateodata citim in publicatiile despre porumbei informatii referitoare la porumbei campioni care nu au frati sau surori buni pentru a zbura in echipa de curse. Deseori campionul este rezultatul incrucisarii a doua rase diferite. Acest lucru ingreuneaza modul in care ne dam seama care dintre genele noi achizitionate vor ramane dupa ce cromozomii se despart. Daca perechea se bazeaza pe reproducerea in familiei, atunci vom avea o sansa mai mare ca trasaturile pozitive sa fie mostenite de descendent. Revenind la cel porumbel AS de top fara frati si surori buni, ar trebui sa fie clar ca parintii lui au avut cu siguranta calitati bune in cromozomii lor. Altfel, nu ar fi fost cu putinta sa le transmita mai departe. Pasarea campioana din exemplul nostru este singura care din intamplare a primit mai multe dintre calitatile pozitive decat toti ceilalti frati si surori. Cred ca, in viitor, atunci cand va faceti perechile de poate bucatile mari sau mici de hartie asa cum fac eu, veti avea tendinta sa folositi mai mult reproducerea in cadrul familiei dvs. (reproducerea in linie) si consangvinizarea. Aceste metode de reproducere vor livra o sursa constanta, mai bogata, de material cromozomial bun. Cu cat perseverati mai mult, cu atat va vafi mai usor sa reproduceti porumbei valorosi.
Exista doua feluri de a o face. Consangvinizarea rudelor apropiate si reproducerea in line oarecum mai larga sau mai departata. Pentru a explica acest lucru, ma voi intoarce la inceputul acestui capitol si la cele doua surori foarte diferite din “Het Boerke” si din fiica lui “Het Boerrinneke”.
Cea care pare sa aibe o valoare mai scazuta poate fi folosita doar pentru reproducere si doar pentru incrucisare. Daca consangvinizam mai departe cu ea, atunci vom ajunge probail sa producem femele care nu vor face cu usurinta oua, sau care poare nu vor face oua de loc. Acest lucru ar necesita sa montam un nou porumbar de reproducere separat. Cu porumbelul care arata mai bine, am putea merge pana acolo incat sa concuram cu el. Nu ne-am astepta la rezultate foarte bune, dar sunt exemple destule cu porumbei ca acesta care a avut perfomante extraordinare. Pentru crescatorul modest, fara o crescatorie de reproducere mare, calea de urmat este cea a reproducerii in linie, cu scopul de a consolida calitatile pozitive si de a putea sa si le aminteasca la generatiile urmatoare. Sansele de a urca o treapta sau doua pe culmile succesului cresc cu atat mai mult cu cat stam pe acesta cale. “Selectia stricta” este unealta care este indispensabila in drumul nostru. Daca ni se ofera sansa, ar trebui sa “producem la scara mare”, sa ii testam cat mai mult posibil si apoi sa folosim unealta “selectie stricta”.
Astfel reproducerea porumbeilor de curse devine mai organizata si realizabila. Familia dvs. de porumbei va produce cu regularite concurenti buni si, din cand in cand, va aparea o pasare de calitate superioara. Alti crescatori vor considera pasarile dvs. folositoare pentru incrucisare si dvs. la randul dvs. veti aduce in mod regulat un porumbel de calitate pe care sa il incrucisati cu ai dvs. si poate, sa atingeti noi puncte culminante in sportul porumbeilor de curse.”
Autor Steven van Breemen
Cartea: Drumul spre succes: Imperecherea, reproducerea si Selectia