Penele au o anumita perioada de viata; pe masura ce ajung la maturitate, vasele sangvine care patrund in pulpa se inchid si hranirea penelor inceteaza; ca atare, ele mor. Aceasta face ca la anumite intervale de timp ele sa cada si sa creasca altele. Schimbarea periodica a penelor se numeste naparlire.
Este un proces fiziologic care se desfasoara in tot cursul anului. Modul cum se desfasoara acest proces arata echilibrul dintre functiile tuturor aparatelor si sistemelor si demonstreaza potentialul de regenerare al organismului, gradul starii sale de sanatate.
In general vorbind, caderea penelor si cresterea altora se petrece in tot cursul anului si este normal sa fie asa.
O naparlire perfecta si completa demonstreaza faptul ca porumbeii sunt 100% sanatosi , chiar daca au incheiat un sezon competitional extrem de greu. Daca porumbelul este 100% sanatos,inseamna ca o sa treaca cu brio peste temperaturile scazute din lunile lungi si grele de iarna. Cu toate acestea stim ca au existat si exista porumbei care au terminat un sezon exceptional chiar daca au naparlit prost 2-3 pene. Aceasta este bineanteles exceptia care confirma regula. Penele primare sau secundare naparlite prost,sunt in general rezultatul unui sezon competitional epuizant. In general un porumbel care prezinta probleme de sanatate in timpul naparlirii, nu o sa aiba un sezon competitional bun.In ceea ce priveste reproducatorii acelasi lucru. Un porumbel cu naparlirea incheiata la timp trece cu brio peste perioadele cu umiditate crescuta (ploaie,ceata) dar si peste perioadele foarte geroase din timpul iernii. (Multi dintre noi au nebunia de a scoate tardivi in disperare,negandindu-se absolut deloc cat de mult intarzie naparlirea propriilor porumbei ). Se spune de foarte multe ori cum ca rezistenta unui porumbel la diferitele variatii meteorologice este data in principal de linia din care se trage. De fapt este mai mult o problema de naparlire perfecta sau nu.In septembrie, năpârlirea atinge stadiul cel mai avansat. Între timpul reînnoirii, porumbeii trebuie să dobândească un nou penaj, care trebuie să fie mătăsos, fin şi strălucitor. Acesta le permite să zboare mai uşor şi conferă o rezistenţă mai mare împotriva ploii şi a ceţii.
În crescătoriile unde alimentaţia este echilibrată, unde nu se scot prea mulţi pui, unde curăţenia este păstrată, schimbările se petrec normal, regulat şi fără probleme. Crescătorii care neglijează năpârlirea niciodată nu vor ajunge prea departe în sportul columbofil. Să nu uităm că o stare de sănătate excelentă este cheia unei năpârliri armonioase. Totul depinde de starea de sănătate. Evitaţi reproducţia şi zborurile în exces. Asiguraţi-vă că le oferiţi o hrană adecvată şi nu veţi întâmpina probleme.
E limpede că bagajul de cunoştinţe al managerului joacă un rol important. E datoria crescatorului să se asigure că păsările beneficiază de un mediu cât se poate de liniştit, fără zgomote, de la jumătatea lunii august, astfel încât procesul de năpârlire să se încheie în cele mai bune condiţii. Prioritatea crescatorului, e să-şi pregătească porumbeii pentru următorul sezon. Din acest motiv nu trebuie să neglijăm nici un aspect la sfârşitul perioadei de năpârlire.
În timpul năpârlirii, când penajul nu s-a reînnoit aşa cum ar fi trebuit, fie că s-a făcut sau nu vreo greşeală, crescătorul le poate administra porumbeilor o „băutură pe bază de plante” care stimulează năpârlirea. Acest „ceai” este, de asemenea, un bun detoxifiant al sângelui. Mulţi crescători îl administrează în septembrie şi octombrie.
Folosind o serie de plante, puteţi prepara un ceai care să detoxifice sângele.
Pentru formarea unui penaj de bună calitate se va suplimenta raţia zilnică cu produse care contin cei 3 aminoacizi esenţiali în formarea penajului: metionina, cistina, şi lizină. Neschimbarea normala a penajului ascunde anumite carente si prejudiciaza randamentul porumbelului atat la zbor cat si la reproductie. Crescatorul poate influenta naparlirea prin anumite masuri. Astfel, el trebuie sa sisteze reproducerea la caderea celei de a 5-a remige primare. In acest fel se asigura terminarea naparlirii pana la sfarsitul anului, creand totodata premizele ca naparlirea din anul viitor sa inceapa in perioada normala.Puii de porumbel incep sa naparleasca la varsta de 6—7 saptamani, iar naparlirea lor dureaza 5—6 luni. Puii tarzii nu naparlesc in anul eclozionarii lor. In cazul tardivilor situatia este un pic diferita. Cei din August, Septembrie arunca doar cateva pene in anul nasterii, naparlirea continuandu-se anul urmator. Uneori, in cazul iernilor mai blande, naparlirea nu se va opri si va continua progresiv.
Tardivii eclozati dupa luna Septembrie nu vor naparli in anul nasterii, ci doar anul viitor cand vor arunca cate doua pene deodata: prima pana si a sasea, a doua si a saptea, etc.Calitatea noului penaj, indeosebi a remigelor primare, reflecta starea de sanatate si conditia fizica a pasarilor.
Penele noi, lucioase, matasoase de culoare mai vie, arata o foarte buna vitalitate, in schimb, penele lipsite de luciu, uscate, aspre, atrag atentia asupra starii precare de sanatate a porumbeilor, o eventuala oboseala, epuizare a organismului in concursuri, o hranire neechilibrata, lipsa de minerale, vitamine, etc. Uneori aceste pene indica existenta unui proces de boala in trecut sau poate chiar si in prezent.In anumite cazuri se constata pene care in zona calamusului au urme de sange (asa numitele pene de sange); aceasta demonstreaza ca pana nu a reusit sa se desprinda de folicul.
Prezenta in mod izolat a unor asemenea pene sau pene cu alte defecte se poate considera ca accident de naparlire. Daca insa diversele defecte apar in numar mare si la mai multi porumbei din efectiv, aceasta ne trimite cu gandul la o hranire prost echilibrata, saraca in anumite substante nutritive absolut indispensabile, fie in existenta unei infectii microbiene sau parazitare.
Se poate identifica momentul de slabiciune a unei pasari in functie de remigele naparlite anormal. Aripa porumbelului este ca o carte de vizita, putand identifica exact momentul cand pasarea a avut probleme.Un lucru este cert: doi porumbei perfect sanatosi, tinuti in aceeasi voliera si in aceleasi conditii pot naparlii diferit !!!
Sunt multi factori care accelereaza sau care incetinesc naparlirea.De exemplu , daca in voliere este prea cald,sau daca columbofilul se foloseste de lumina artificiala pentru a marii ziua,porumbeii vor naparlii mult mai repede. De asemenea orice boala incetineste vizibil naparlirea. Un porumbel jucat permanent in concursuri grele, concursuri ce ii depasesc posibilitatile lui fizice nu poate recupera corespunzator pentru o naparlire normala, iar consecintele se vor vedea in sezonul urmator. In cazul in care este vorba de un porumbel de valoare, este recomandat sa i se acorde un repaus de un an (sezon), repaus care poate fi total sau partial – doar concursuri usoare. Naparlirea fulgilor ca si penele propriu-zise, in fiecare an. Deosebirea este ca inlocuirea lor se face lent, incepand din toamna si pana in primavara viitoare. Depunerea oualor opreste naparlirea fulgilor. Acest fapt trebuie avut in vedere si deci sa nu se inceapa imperecherile prea devreme primavara, inainte de incheierea naparlirii fulgilor.Derularea naparlirii fiecarei categorii de pene, in linii mari, in aceleasi perioade arata ca foliculii se inchid, apoi se redeschid an de an, oarecum potrivit unui program.De retinut insa si cazuri iesite din aceasta regula. Daca o pana a fost smulsa accidental, ea va fi imediat inlocuita cu alta; deci foliculul intra in functiune si face sa creasca alta pana la loc.
Desfasurarea naparlirii este influentata de hormonii secretati de anumite glande endocrine ca si de substante cu actiune endocrina. Acestea intervin in reglarea naparlirii, putand s-o reduca sau chiar s-o opreasca.
De pilda, in timpul clocirii, perioada de repaus sexual, naparlirea se deruleaza in ritmul sau obisnuit. Insa in ultimele zile ale clocirii, ca si in primele zile a iesirii puilor din ou – cand incepe secretia laptelui de gusa – sub influenta prolactinei – naparlirea inceteaza. Nu se va trece la hranirea de iarna pana cand ultima remige primara nu a crescut la lungimea ei normala.Atentie: se trece in mod treptat de la un regim alimentar la altul. Cea mai importanta este calitatea alimentelor oferite porumbeilor. Hrănirea buna va controla cele mai multe boli la porumbei.
Cereale de bună calitate sunt cereale cu un continut de umiditate foarte scăzută.
Boabele care au umiditate ridicată si / sau sunt murdare, prăfuite si necurătate sunt mult mai sensibile la microbi, ciuperci, bacterii si 7 otrăvuri, decât de cereale curate si uscate. Majoritatea crescătorilor înteleg acum că, calitatea hranei are un efect semnificativ asupra performantei si aleg sa cumpere „produse proaspete” fara mucegaiuri, ciuperci si toxine.Adevărul este că germenii de pe/din cereale vor afecta performanta pasarilor in timpul reproducerii, naparlirii, si atat si la zbor. Hrana utilizata pentru porumbei ,trebuie să fie , curata si de cea mai buna calitate.
La năpârlirea, necesită o combinatie de cereale, care contine mai multe proteine, porumbeii in aceasta perioada , au nevoie de un echilibru diferit in ceea ce priveste cuantumul de aminoacizi. Amestecul de graunte necesită cel putin sase tipuri ( sau mai multe ) diferite de cereale în amestec, cu scopul de a obtine cel mai bun nivel de proteine si de aminoacizi esentiali. Cel mai bun nivel de calitate al proteinelor ,este rareori întâlnit si lizina (un amino-acid foarte important pentru porumbei) este greu intalnit in amestecuri cu mai putin de 4 tipuri boabe. Calitatea amestecului in nivelul de proteine poate fi îmbunătătită prin adăugarea de proteine / suplimente, de aminoacizi, înainte sau in timpul hrănirii.
În mod evident, grauntele sunt o mare sursă de energie, proteine si fibre, dar ele sunt foarte slabe în continutul câtorva elemente importante: minerale, oligoelemente si vitamine.
Toate grauntele au un continut scazut in calciu (0.01 – 0.20%) si sodiu (20-600ppm). Fosfor, cupru, zinc, mangan, seleniu – si ele sunt de asemenea, reduse în unele cereale. Concentratiile de vitamine din seminte sunt foarte variabile. Semintele nu contin vitamina A (porumb contine carotenoizi), sau vitamina D. Vitamina E si nivelul de vitamina K sunt reduse sau chiar nedetectabile. Printre vitaminele B, riboflavina, niacina, acidul pantotenic si sunt adesea in cantitati mici si chiar vitamina B12 nu este prezenta. Acest lucru înseamnă că vitaminele, mineralele si oligoelementele care lipsesc din cereale trebuie să fie acorde porumbeilor într-o formă sau alta.
Vitaminele B6, B9, B12 sunt esentiale în acest proces, si nu multe suplimente au aceste 3 vitamine împreună în aceeasi formula.Pentru ca mai marea majoritate a columbofililor, tin porumbeii inchisi aceasta perioada a anului, chiar si porumbeii ce sunt liberi duc lipsa se verdeata.
Verdeturile, (legume si zarzavaturi) este bine să fie administrată permanent fiind uşor di¬gerabila şi bogate in vitamine . Toate verdeţurile sînt bune, dar să fie tinere şi este bine să fie tocate mărunt, indiferent că este salată, spanac, varză, trifoi, lucerna, păpădie,frunze de ceapa si usturoi, ete.Morcovii se dau raşi sau tăiaţi mărunt.
Porumbeilor le plac mult daca se obişnuiesc cu ei, aducand si ei un aport de vitamine. Graul incoltit este un stimulator foarte important al activitatii vitale a organismului datorita continutului bogat in complexul de vitamina B si in multe alte vitamine,dar si datorita diferitilor fermenti (enzime). Germinatia reprezinta o serie de procese in care proteinele,grasimile si amidonul sunt descompuse in forme mai simple,care pot fi utilizate de planta in crestere.Intr-o multitudine de procese,toate vitaminele necesare plantei in crestere sunt sintetizate in proportie corecta si pot fi absorbite de planta pentru a fi folosite ca o forma de energie.
Proteinele sunt de asemenea descompuse in aminoacizi care pot fi absorbiti de planta sau de animalul ce consuma samanta germinata. Un astfel de nucleu VIU este un adaos excelent in hrana porumbeilor. Se mai poate folosi si alte tipuri de seminte pentru germinare ,dar trebuie sa fie un tip de graunte consumate de porumbei.Astfel,nu folosesc la nimic. Ele trebuie sa germineze repede. Cu cat germineaza mai repede, cu atat mucegaiesc mai putin. De aceea graul, este potrivit pentru acest scop, deoarece germineaza rapid la temperatura camerei. (Se ia o cantitate de grau, se pune intr-o oala cu apa si se spala, apoi se lasa sa se ridice la suprafata materialele nefolositoare,care se vor arunca. Dupa ce materiile ce plutesc s-au eliminat, graul se lasa la inmuiat aproximativ 10-12 ore. Materialul care s-a mai ridicat intre timp se elimina. Graul ramas,se scurge. Dupa ce apa s-a evacuat, grauntele se pun intr-un vas acoperit, unde se lasa la germinat 24-36 de ore, dupa care se poate servi porumbeilor.) Minerale usor asimilate de catre organism, continute de 100 grame germeni de grau :fosfor(1050 mg%), magneziu(342 mg%), calciu(71 mg%).
Vitamine: A,B,D,E,K.
Atentie: sa nu se serveasca prea des si sa nu se inlocuiasca ratiile obisnuite de boabe!
Deasemenea, zilnic trebuie administrat porumbeilor grit , avand un rol important si in digestia hranei. Deasemeni, argila este un antiseptic si ca si toate celelalte antiseptice naturale (in special esentele aromatice), distrug microbii, fara a distruge si celulele corpului, aceasta chiar protejandule. Proprietatile bacteriene ale argilei sunt deosebit de bine puse in evidenta,in nenumaratele stari infectioase: afectiuni respiratorii si parazitoze intestinale. Argila contine: siliciu-49,10% ,alumina-14,61% ,oxid de fier-5,65% ,magneziu-4,24% ,ozixi alcalini-3,08% ,umiditate(apa)-7.40% .Argila ramane o parte a naturii ce inca nu si-a spus ultimul cuvant.
Sunt cateva mici indicii pe care le putem afla observand baia porumbeilor: Doar porumbeii sanatosi fac baie spontan, iar cand dupa imbaiere ramane o pelicula uleioasa pe suprafata apei si pudra alba in apa, avem certitudinea ca porumbeii nu sunt doar sanatosi, dar sunt si in forma.Porumbei au nevoie de baie cu regularitate, dar să nu-i lăsaţi niciodată să se scalde seara. Vor intra în noapte uzi din moment ce nu vor face mişcare şi acest lucru le va periclita sanatatea.
Uneori, porumbeii sunt atat de dornici de a face o baie, incat incearca sa intre in adapatoare, dand din aripi ca si cand ar fi intrat deja in apa.
Nevoia de a face baie are legatura cu starea vremii. Comportamentul porumbeilor, in aceasta privinta, pare sa fie contrar comportamentului nostru.
Noi tanjim dupa o baie rece atunci cand temperaturile sunt ridicate, porumbeii doresc sa faca baie, in special, pe timp ploios sau cand umiditatea e ridicata, indiferent de temperatura ambianta. E nevoie sa mentineti curatenie in adapostul porumbeilor, e recomandat sa se faca zilnic sau la cateva zile, dar din experienta se poate si daca se face curat la o saptamana, iar praful rezultat ,este bine sa fie aspirat, nu numai maturat.
Trebuie avut grija ca adapostul sa fie bine aerisit, dar nici prea tare, ai grija sa nu fie curent, e indicat ca doar pe o parte sa se faca aerisirea.
Autor: Sava Radu Gruescu
sursa: www.columbofil.com